Ceva se mişcă în cimitire

Într-o zi din anul 1972, într-un cimitir din regiunea pariziană, trecătorii au auzit deodată zgomote surde provenind dintr-un mormânt. Cu puţin timp în urmă, acolo se coborâse un coşciug. A fost alertată imediat poliţia. Totuşi, după verificare, s-a adeverit că mortul era… mort. Halucinaţie colectivă? Fusese ultimul apel disperat al unui îngropat de viu? Nimeni nu va şti vreodată…. Riscurile de a fi îngropat de viu, cu toate progresele ştiinţei, din păcate există.

Este ceea ce afirmă doctorul Peron-Autret în cartea sa „Îngropaţii vii”. Acest risc este estimat la 4% în cazul înhumţilor!!

Dar a fi îngropat de viu reprezenta una din marile temeri în Evul Mediu. Existau persoane speciale care muşcau o ureche a defunctului pentru a se asigura  că era mort. Recent, notarii descoperă în testamentele ultimelor dorinţe unele surprinzătoare, de genul: “Vreau să mi se ardă talpa picioarelor cu lumânarea” sau „Vreau să mi se înţepe mâna cu un ac de tricotat înainte de a mă pune în coşciug”. Mai mult, unii cer astăzi de a fi îngropaţi cu telefonul lor!

Din nefericire, numeroşi îngropaţi vii nu au avut această şansă. Nimeni nu a auzit ţipetele lor din coşciuguri! Deschizându-se acesta pentru diverse formalităţi, s-a constatat în numeroase cazuri că corpul se mişcase. Mai rău, unii îşi devoraseră giulgiu şi mâinile!!! Toate au fost găsite apoi în stomacul lor. Probă că ele au fost absorbite şi degerate de un organism încă viu.

Este probabil ca şi Napoleon să fi fost îngropat de viu. Atunci când, la 20 de ani după moartea sa, s-a deschis coşciugul lui pentru a fi transferat în Franţa, corpul său se găsea într-o stare de perfectă conservare. Explicaţia? Împăratul făcea multe băi calde în căzi din plumb, foarte bogate în arsenic, şi bea apă dintr-o cupă, de asemenea din plumb.

Ceva se mişcă în cimitire

A fost deci intoxicat de arsenic şi plumb care, ca în cazurile de absorţie masivă de barbiturice, lasă subiecţii într-o stare de supravieţuire imperceptibilă şi pot deci favoriza un diagnostic eronat al morţii. Îngropaţii de vii nu mai pot însă vorbi, dar există cei care ar fi putut fi într-o atare situaţie absurdă şi-şi datorează salvarea numai vigilenţei unor persoane, însă mai ales şansei. Toţi au fost declaraţi morţi de mai mulţi doctori. Permisul de înhumare a fost semnat. Dacă unii s-au trezit la morgă, alţii au fost îngheţaţi sau li s-au făcut autopsii fiind încă vii.

La Moissac, în Tarn-et-Garonne, Franţa, un muncitor victimă a două accidente la un interval de 31 de ani a fost declarat mort în ambele cazuri. De fiecare dată, el a revenit la viaţă cu câteva minute înainte de a fi depus în coşciug. Prima oară, frigul l-a făcut să strănute. A doua oară, foamea l-a salvat. Deschizând ochii, mortul-viu a cerut într-adevăr să mănânce. Michel Delephine, un mort-viu din Mons, Belgia a explicat: „ Nu-mi amintesc de nimic. Este ca şi cum aş fi căzut dintr-un copac…“ Frizerul de 33 de ani venea din altă lume, parcă.

Condamnat de trei ori „la moarte” de medicii care doreau să-l îngroape, a fost în cele din urmă salvat de vigilenţa, experienţa şi obstinaţia omului care muşca defuncţii din satul său, neliniştit că se mai afla un suflu de viaţă în trupul acestui bărbat care îl pusese pe gânduri.

Dar la spital, se constatase decesul său! Electrocardiograma şi electroencefalograma îşi dăduseră „verdictul”. A doua zi, s-a decis de a se face examene suplimentare. Miracol: după 24 de ore, ecranele au afişat curbe regulate!!! Delephine era viu!!! Medicul şef al spitalului a declarat că fusese un caz excepţional de hipotermie. Numai că semnele clinice erau cele ale morţii…

Cea mai bună soluţie pentru a evita îngroparea unei persoane care trăieşte încă este de a se prelungi expunerea subiectului înainte de a fi depus în coşciug. Şi efectuarea de mai multe electroencefalograme la intervale de mai multe ore.

Există şi alte metode, de exemplu, incizia uşoară a unei artere. Dacă ea sângerează, subiectul trăieşte. Nu trebuie ignorat faptul că acest fenomen al morţilor-vii este perfect real.

Content Protection by DMCA.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *