Unele persoane “sensitive” sunt avertizate de tulburări auditive de iminenţa unui cutremur de pământ şi chiar sunt capabile de a-i prevedea localizarea şi magnitutidea. Fascinaţi de acest fenomen, oamenii de ştiinţă au dezvoltat detectori susceptibili de a capta aceste semnale tehnice subtile.
Suzanne Smart a fost supusă în ultimii cinci ani unor examene medicale dintre cele mai complexe în scopul de a i se înţelege originea migrenelor sale stranii şi durerilor intense din urechi însoţite de sunete stridente. Punctul comun al tuturor acestor simptome: dispăreau după un cutremur de pământ!
“Mult timp, familia mea a crezut că simptomele mele erau imaginare, povesteşte ea. Și m-am încurajat de a cere o părere medicală.” După ce a efectuat nenumărate teste complexe, medicul său a concluzionat că era normală şi sănătoasă: “La început, am suportat ridicolul şi batjocurile, declară Suzanne. Nu am abordat acest subiect cu oricine. În general nu am vorbit decât cu alţi senzitivi.”
Ea resimţea fizic iminenţa unui cutremur de pământ sau a unei erupţii vulcanice. Dincolo de scepticismul celor care îi înconjoară, aceşti sezitivi se simt obligaţi de a-şi comunica presentimentul lor, atât de puternic este sentimentul lor de vinovăţie după un cutremur de pământ cu un bilanţ uman tragic. “Ceea ce m-a făcut cel mai mult să sufăr, ca extrasenzorială, nu sunt atât simptomele precursoare, cât neputinţa mea de a situa epicentrul, de a cunoaşte ziua şi ora exacte ale seismului. Ceea ce ştiu, este că oamenii vor muri şi că, cel mai des, nu poţi face nimic.” Apropiaţii Suzannei au început să creadă în ea când şi-au dat seama de exactitudinea tulburătoare a predicţiilor sale. “Astăzi, li se întâmplă să mă întrebe dacă nu resimt ceva în regiunile unde doresc să-şi petreacă concediile…”. Chiar medicul Suzannei a încurajat-o să-ţi utilizeze percepţiile “pentru a salva vieţi”.
Predicţiile Petrei Challus
Petra Challus este o altă “senzitivă” care trăieşte în nordul Californiei. Ea a decis de a proba ştiinţei faptul că poate să prezică seismele slabe, graţie unor semne ale corpului uman. În contact cu alţi senzitivi, ea organizează schimbări şi coordonează un grup în care fiecare prevede “sunete auriculare interne” înainte de un cutremur, în scopul de a favoriza localizarea epicentrelor prin triangulaţie. Petra nu s-a lăsat impresionată de reacţiile unor seismologi cu privire la această formă de cercetare, ci a rămas fidelă crezului său şi plină de energie.
“Când descriu aceste sunete caraghioase, majoritatea oamenilor răspund că este imposibil, explică ea. Chiar în faţa exactitudinii predicţiilor mele, le este dificil de a admite că s-ar putea prezice cutremurele de pământ prin sunete. Mi se răspunde că nu fac decât să ghicesc, în pofida detaliilor şi a parametrilor precişi pe care îi furnizez, adică a datei, locului şi a magnitudinii.”
Petra a prezis cutremurul de pământ de la 27 septembrie 2004 de la Parkfield, în California. “La sfârşitul după-amiezei, la 27 septembrie 2004, am perceput un sunet de calitate pământeană timp de cinci secunde în urechea dreaptă. Graţie vastei mele experienţe în materie de hărţi, am ştiut că el provenea din regiunea Parfield din California. Nu am auzit niciodată un sunet asemănător pentru Parkfield, însă mi-a fost greu să determin magnitudinea maximlă. L-am fixat deci la 4,8 şi am emis o predicţie publică la 27 septembrie 2004 la ora 20,54”, a spus ea. “Cutremurul de pământ, de magnitudine 6, s-a produs la 28 septembrie 2004, la ora 10, 15, adică la 11 ore după predicţia mea. El era aşteptat de 38 de ani de oamenii de ştiinţă şi niciunul dintre instrumentele lor nu l-a detectat. Până azi, nu am primit nicio recunoaştere din partea oamenilor de ştiinţă din Parkfield, în timp ce eu am reuşit ceea ce ei nu au putut face în pofida unui buget de peste 40 de milioane de dolari şi a peste 40 de ani de cercetare!”
Petra a găsit o metodă care o ajută să identifice la ce distanţă se situează epicentrul. Cutremurul de pământ de magnitudine 6,8 care s-a produs la Nisqually, în statul Washington, la 28 februarie 2001, a fost evenimentul cheie care i-a permis să-ţi elaboreze formula. “La 28 februarie 2001, cu două ore înaintea seismului de magnitudine 6,8 care a survenit la ora 10,55 la Nisqually, am perceput timp de 20 de secunde în urechea stângă un sunet foarte puternic, intens electric, asemănător cu ceea ce îmi imaginez despre un sunet care trece printr-un cablu de fibre optice. Pe o scală de 1-5, el atingea uşor 5. Este sunetul cel mai zgomotos pe care l-am auzit vreodată în şase ani”, îşi aminteşte ea. “Deşi nu am avut timpul de a prezice acest seism, graţie lui am înţeles că numărul de secunde în timpul cărora s-a produs sunetul corespunde distanţei seismului, adică de 61 km pe secundă!
A fost un câştig formidabil! Astăzi, pentru a facilita localizarea unui seism, folosesc măsura de 60 km pe secundă de sunet.”
Ea a povestit: “Perioada cea mai promiţătoare pentru grupul meu de senzitivi a fost decembrie 2005: am comis doar o eroare şi am produs un singur raport de expiraţie (o previziune fără seism). Pentru noi, este fenomenal”.
Un senzitiv dotat poate “simţi” semne precursoare ale unui seism, pe care le descrie ca “valuri mergătoare”, perceptând doar din ce direcţie provin.
